Evlavioşi împuţiţi

Am prins ieri la televizor în direct câteva momente din discursul ne-electoral al lui Băsescu în biserică. Nu se auzea prea bine ce spunea, dar am observat că din când în când popii din jur îşi făceau cruce. Nu-mi dau seama dacă făceau asta pentru că Băsescu spunea lucruri sfinte, sau dacă o făceau pentru că spunea obscenităţi.
Cu Băsescu nu ştii niciodată.

The King

Dacă nu aţi văzut, nu o să ghiciţi cine a fost intervievat prin telefon în legătura cu moartea lui Michael Jackson.

Să vă dau un indiciu. Este un om care i-a îngropat pe mulţi mai tineri şi mai buni decât el. Şi probabil că o să mai îngroape.
Alte indicii? Are un râs frumos, un tuşit specific, se simte mult mai tânăr decât este… are şcoală în străinătate, s-a bătut pe burtă cu cizmari-dictatori, s-a distins în revoluţii… ştie mai multe despre KGB decât tine, a fost preşedinte de mai multe ori decât era constituţional… a convins minerii să planteze flori în Piaţa Universităţii, a eludat meandrele concretului şi a încurajat sinergia faptelor (penale)

Toate acestea, plus faptul că a dat mâna cu Jacko, îl fac binenţeles o autoritate în domeniul muzicii şi a fenomenului pop în genere. Aşa că cine este mai în măsură să aibă o opinie competentă?

În lumea muzicii există o lungă listă de titluri onorifice
Michael este “King of Pop”, James Brown este “Godfather of Soul”, Sinatra este “Chairman of the Board”, Elvis este “The King”

Deşi nu a compus nici o melodie (dar a inspirat câteva, cam triste ce-i drept) poate că merită totuşi şi Iliescu un titlu onorific. Mă gândesc la “King Comm”

RIP, Michael. Şi la poarta raiului please please please nu spune că-l cunoşti pe domnul de mai sus. Nu ajută.

Transparenţă

Vă rog frumos să mă lăsaţi în pace cu toate scandalurile de corupţie, furt şi cheltuieli aberante din bani publici. Eu unul m-am săturat.
Doresc să fiu anunţat numai atunci când cineva chiar intră la pârnaie.

Dar nu o să intre nimeni la pârnaie, nu? Pentru că nu putem să creem “precedente”, cum au spus parlamentarii atunci când au trebuit să voteze în problema Năstase.
Haideţi să nu ne mai amăgim. În România culoarea politică nu mai înseamnă absolut nimic. Nici măcar nu mai contează cine este la putere şi cine este în opoziţie. Tot ce contează este să faci parte din maşinăria asta de câteva mii de oameni deştepţi care curăţă cele 19 milioane de oameni proşti.

Şi ţara a ajuns într-un stadiu atât de avansat din punct de vedere al practicilor mizerabile, încât cei care se ocupă cu ele nici măcar nu se mai obosesc să le mascheze cât de cât. Se fură în văzul lumii, se dau funcţii de conducere unor retardaţi în văzul lumii, se calcă în picioare constituţia în văzul lumii, şi se rămâne etern în libertate în văzul lumii.
Păi nu am vrut noi transparenţă?

Valentine Thunderstorm

Televiziunile noastre devin tot mai experte în nobila artă de a face din căcat bici şi a trosni cu el.
Ieri toate jurnalele de ştiri au alocat lungi reportaje unui eveniment despre care vor vorbi şi strănepoţii noştri: Vali Vijelie a rămas fără carnet.
Vă dau un moment să reflectaţi asupra modului în care acest cataclism vă va afecta iremediabil viaţa.

Ok, ştergeţi-vă lacrimile.

O scenă mi-a atras îndeosebi atenţia. Vali Vijelie intra la metrou cu cartela, iar vreo 5-6 reporteri şi cameramani îl urmăreau de parcă manelistul inaugura o nouă magistrală. Facută pe banii lui. Pentru copiii orfani.
Mai lipsea ca Metrorexul să organizeze un comitet de primire şi să-i imprime faţa pe cartele.

Pentru ca totul să fie şi mai penibil, prezenţa la metrou era evident regizată, pentru că două minute mai devreme chiar regele ne explicase că şi-a luat şofer.

Cred că există o singură categorie de oameni care au gustat reportajul:
Duşmanii lui

Civili-zât

Îmi plac foarte mult oamenii care din conştiinţă civică nu aruncă chiştoace pe jos, alegând varianta mult mai civilizată de a le arunca în jardinierele cu flori de pe trotuar.
Este ca şi cum în timpul unei piese de teatru eşti suficient de civilizat încât să nu vorbeşti, dar comunici totuşi prin băşini pe diverse tonalităţi.

Oamenii au idei diferite despre ce înseamnă “comportament civilizat”. Pentru unii,  a fi civilizat înseamnă să traversezi numai pe verde, chiar dacă strada este goală. Pentru alţii, a fi civilizat înseamnă să nu-i mai dai un şut în gură celui pe care l-ai leşinat cu lanţul.

Având o plajă atât de largă de percepţii, este greu să stabileşti nişte linii în care comportamentul civilizat se încadrează.
Mai ales că există şi situaţii în care dintre două comportamente cu rezultate identice, unul este considerat complet necivilizat, iar celălalt este tolerat.

De exemplu..
Este universal acceptat că nu este civilizat să goleşti oala de noapte de la geam.
Şi totuşi, pentru mulţi proprietari de câini pare imposibil de înţeles că rahatul pe trotuar este la fel de enervant indiferent care este povestea lui. Fie că a căzut de la etajul trei, fie că este ultima creaţie a câinelui tău cu pedigree. Pentru că nimeni nu calcă într-unul şi zice “E ok, a fost de câine”.
Şi totuşi, în loc să eliminăm obiceiul, am învăţat să facem slalom.

Vedeţi cât de neclare sunt liniile între civilizat şi necivilizat? Cât de înşelătoare diferenţele? Câtă viziune a avut Becali când a spus
“M-am certat şi cu Mitică Dragomir, dar fără jigniri: el m-a făcut oligofren, eu l-am facut zdreanţă“?

Anemic Pandemic

Unele cuvinte sau expresii au o problema: suna mult mai infricosator decat sunt in realitate evenimentele la care se refera.

Cel mai recent exemplu este “Pandemie”. Sau, daca vrem sa ni se zburleasca si mai tare parul pe ceafa, “Pandemie globala de ultim nivel”.
Pare a fi headline-ul unui ziar pe care l-ai ridicat din praf, inainte ca un zombie sa te apuce de picior (and you shoot the fuck out of it with your pimped AK-47).

Daca esti un pic atent la stiri, intelegi ca termenul nu se refera la gravitatea gripei, ci la extinderea ei geografica.
Dar cine mai poate fi atent la detalii dupa ce i-ai dat cu “Pandemia” peste urechi? Sau l-ai bombardat cu titluri de genul “Swine flu not stoppable“? Sau i-ai spus ca de criza se ocupa o organizatie care se numeste WHO?

Daca as fi World Health Organization, as lua urmatoarele masuri ne-medicale:
- Nu as mai folosi acronimul. “WHO” suna ca o organizatie ai carei membri poarta mantii negre, vorbesc gutural si-l urasc pe Tom Hanks
- As angaja niste copywriteri care sa poata formula avertismente astfel incat sa nu goneasca oamenii tipand in adaposturile anti-atomice
- As face cate o clisma fiecarui reporter care scrie articole mult mai alarmiste decat e cazul

Swine flu ‘not stoppable,’ World Health Organization says

Castigatori, da’ multi

Avem o tara plina de castigatori. PSD a castigat, PD-L+EBA au castigat, Vadim+Becali au castigat. Noi am pierdut, dar asta conteaza mai putin, ca pe noi nu ne da nimeni la televizor.

Mi-a placut ultimul argument al Elenei Udrea in sprijinul afirmatiei ca PD-L a castigat alegerile: “Oamenii au înţeles foarte bine că Elena Băsescu este a PD-L-ului, numai că n-au ştiut că nu trebuie să voteze cu ambele, şi cu formaţiunea politică, şi cu persoana Elena Băsescu, candidata. Am impresia că în jur de 3,6% sunt buletine anulate din acest motiv“

Asadar 3,6% din oamenii care si-au exercitat dreptul de vot au avut suficienta inteligenta incat sa inteleaga ca Elena Basescu nu este independenta, dar nu au avut suficienta inteligenta incat sa inteleaga un concept simplu ca “o singura stampila”.  Asta sustineti, doamna Udrea?

Daca este adevarat ca asa stau lucrurile, atunci aceasta este o lectie din care toate formatiunile politice ar avea de invatat, si democratia ar avea de castigat:
Asadar, dragi partide, la alegerile viitoare incercati sa gasiti oameni un pic mai inteligenti pe care sa-i obligati sa voteze pentru voi . Desigur, asta inseamna autocare mai bune, sume mai mari platite pentru un vot, ulei si faina mai de calitate, dar macar nu obtii atatea buletine anulate.  Investiti in excelenta.

Cuckoo clock

Domnul europarlamentar Gigi Becali se laudă în declaraţia de avere cu o colecţie de ceasuri în valoare de 250 milioane euro.

Având în vedere că dacă adunăm valorile primelor zece cele mai scumpe ceasuri din lume ajungem pe la un amărât de 5,7 milioane, nu-mi pot imagina ce anume conţine colecţia lui Jiji. Ceasul lui Isus? O bombă atomică cu ceas? Un ceas din care în loc de cuc iese un laureat Nobel?

Ok, există şi ceasuri care se vând la licitaţii pentru multe milioane, dar chiar să le fi cumpărat Becali pe toate? Mi s-a părut mie la un moment dat că am vazut-o pe Elizabeth II cu un Casio la mână, dar de-abia acum înţeleg din ce cauză.

Încep să suspectez că Becali este un super-villain care adună toate ceasurile din lume pentru a-şi construi maşina timpului.

Of course!! It’s so obvious!! We were blind not to see this!
The palace-lair. The ferocious sheeps. The evil laugh. The henchmen.  The alliance with the insane extremist. The genius intellect.

Wait, what is this? It looks like some kind of fluctuation in the space-time continuum. Someone is coming through.

Oh my God, it’s  him !! It’s h

*Later edit:
Colectia de ceasuri valoreaza de fapt 250 mii euro. Greseala este din 2008 si-i apartine chiar lui Gigi, care a clarificat  “Am scris acolo repede, pac-pac şi, uite, am şi uitat unele – am uitat 10 milioane de euro pe care i-am dat la cineva“. Clarificarea aici

Ceea ce nu ma impiedica sa cred in continuare despre Becali lucrurile spuse mai sus.

Fashion hates comedy

Mă uitam sâmbătă pe MTV la o emisiune în care Cătălin Botezatu împreună cu prezentatoarea comentau cele mai proaste ţinute de vedete de la MTV Movie Awards.

Pe locul I, domnişoara îl pusese pe Bruno (Sacha Baron Cohen), iar Bote îşi ridica ochelarii de soare pe frunte în uimire şi dezgust.

Don't judge me, Cătălin

Ceea ce niciunul dintre cei doi specialişti nu părea să înţeleagă este că Bruno este un personaj de comedie care arată aşa tocmai pentru a face mişto de cei care arată aşa.
Nu doresc să-l iniţiez pe domnul Cătălin Botezatu în subtilităţile comediei, printre altele de teamă că s-ar simţi la rândul său obligat să mă iniţieze în subtilităţile modei, ceea ce fără îndoială mi-ar provoca disfuncţionalităţi testiculare şi tulburări de vedere.

To be or not to be a fabulous gay pirate

Pentru a fi totuşi corecţi, putem presupune că Bote nu ştia ce este cu personajul Bruno, prin urmare nu ştia nici că ţinuta este la mişto.  Caz în care este îndreptăţit să o judece…

... sau poate nu

Trăiască mă-ta

Chiar şi în copilărie, când tentaţia de a împrumuta expresii de pe stradă era foarte mare,  “să moară mama” mi se părea o expresie respingătoare şi imposibil de pronunţat.
Totuşi, la vremea respectivă, până şi cei care o foloseau aveau o anumită formă de reţinere. În sensul că o foloseau numai atunci când trebuiau cu orice preţ să sublinieze veridicitatea unei afirmaţii importante. Iar după ce o foloseau, atrăgeau atenţia asupra gravităţii celor spuse, zicând “am zis ’să moară mama‘, ce mai vrei?!”.
Adică undeva, într-un colţ de creier, o percepeau ca pe o expresie pentru cazuri extreme, neplăcut de folosit.

Astăzi însă, auzi tot mai des oameni incapabili să producă o singură frază care să nu conţină “să moară mama”.
“Ce cald e, să moară mama”. “Hai să mergem cu autobuzu, să moară mama”. “E ziua lu maică-mea, să moară mama”.
Viaţa mamei a ajuns să gireze fiecare inepţie care iese pe gura acestor specimene. Iar expresia gâdilă atât de plăcut limba şi rotunjeşte atât de frumos propoziţiile încât fără ea totul ar suna neterminat, neveridic şi indescifrabil.

Poate că în câţiva ani, cântecelele de 8 martie vor suna aşa:
De ziua ta, mămică,
În dar ţi-am adus inima,
Şi să moară mama, mămică,
Un dar mai frumos nu se putea.