Civili-zât

Îmi plac foarte mult oamenii care din conştiinţă civică nu aruncă chiştoace pe jos, alegând varianta mult mai civilizată de a le arunca în jardinierele cu flori de pe trotuar.
Este ca şi cum în timpul unei piese de teatru eşti suficient de civilizat încât să nu vorbeşti, dar comunici totuşi prin băşini pe diverse tonalităţi.

Oamenii au idei diferite despre ce înseamnă “comportament civilizat”. Pentru unii,  a fi civilizat înseamnă să traversezi numai pe verde, chiar dacă strada este goală. Pentru alţii, a fi civilizat înseamnă să nu-i mai dai un şut în gură celui pe care l-ai leşinat cu lanţul.

Având o plajă atât de largă de percepţii, este greu să stabileşti nişte linii în care comportamentul civilizat se încadrează.
Mai ales că există şi situaţii în care dintre două comportamente cu rezultate identice, unul este considerat complet necivilizat, iar celălalt este tolerat.

De exemplu..
Este universal acceptat că nu este civilizat să goleşti oala de noapte de la geam.
Şi totuşi, pentru mulţi proprietari de câini pare imposibil de înţeles că rahatul pe trotuar este la fel de enervant indiferent care este povestea lui. Fie că a căzut de la etajul trei, fie că este ultima creaţie a câinelui tău cu pedigree. Pentru că nimeni nu calcă într-unul şi zice “E ok, a fost de câine”.
Şi totuşi, în loc să eliminăm obiceiul, am învăţat să facem slalom.

Vedeţi cât de neclare sunt liniile între civilizat şi necivilizat? Cât de înşelătoare diferenţele? Câtă viziune a avut Becali când a spus
“M-am certat şi cu Mitică Dragomir, dar fără jigniri: el m-a făcut oligofren, eu l-am facut zdreanţă“?