NoExcuses

Domnul Boc anunţă că PDL va ataca la Curtea Constituţională modificarea Legii audiovizualului (aia cu 50%-50%)
Deşi recunoaşte că şi PDL-iştii au dat cu votul pozitiv, Boc dă vina pe ziua incărcată, în care s-au votat multe legi, iar senatorii democrat-liberali nu au acordat “atenţia necesară” actului normativ.

Domnule Boc, dacă senatorii au capacitatea de concentrare a unui hamster mort, poate că nu au ce căuta în Parlament, nu credeţi?

Cum ar fi ca un chirurg să spună “Am avut multe operaţii astăzi, înţelegeţi-mă şi pe mine că i-am făcut transplant de rinichi în loc să-l operez de apendicită”
Sau un pilot sa spună “Am avut o cursă lungă, îmi pare rau că ne-am prăbuşit în Novgorod în loc să aterizăm pe Otopeni”

Dar atunci când prin votul tău afectezi o ţară întreagă (şi nu mă refer aici numai la această lege, ci la activitatea parlamentară în general), iar acel vot îl dai cu curul, fără să te gândeşti 10 secunde la problemă, este ok. Erai obosit.

Intrebarea mea este: Dacă te afli în incapacitatea de a conduce, nu este normal ca, aşa cum nu te urci la volan, să nu te urci nici la cârma ţării?

Pentru că moralul naţiunii înclină spre depresiv, şi cum nu poţi trata 21 milioane de oameni de depresie folosind metodele costisitoare întâlnite în sanatorii (electroşocuri, cămăşi de forţă, rudotel), Gheorghe Funar (PRM) si Ioan Ghişe(PNL) au hotărât: naţiunea are nevoie de 50% ştiri pozitive.
Iar parlamentul -într-un act ce confirmă încă o dată suspiciunea noastră că este el însuşi un sanatoriu-  a fost de acord.

Ideea i-a izbit pe cei doi în moalele capului după ce au citit două cărţi. Probabil că impresia pe care aceste două cărţi le-a lăsat-o a fost amplificată mult şi de faptul că au fost primele două cărţi citite.

Dar destul cu ştirile proaste.
Ştirea bună este că cei doi nu au citit “1984″ şi “Zbor deauspra unui cuib de cuci”.
Atunci am fi umblat cu toţii cu câte o cameră video lipită pe frunte, scărpinându-ne în cap cicatricea lobotomiei şi ascultând ştiri pozitive care nu s-au întâmplat niciodată, fabricate de Ministerul Adevărului.
Asta da societate cu moral ridicat.

Pe de altă parte îi poţi înţelege şi pe ei. Prea multe violuri, decapitări şi oameni adunaţi de pe şosea cu mopul. Firi sensibile, au spus “Până aici!. Vrem să auzim şi lucruri frumoase!”.
Ok, recunosc că ar fi plăcut să auzim ştiri frumoase. “Nivelul de trai în România a crescut la nivelul celui din Elveţia”. “Bucureştiul, cea mai curată capitală europeană”. “România înăspreşte condiţiile pentru imigranţii austrieci”.

Dar pentru ca aceste lucruri să se întâmple, ar trebui să avem nişte conducători cu activitate sinaptica superioară celei a unui ghiveci cu bulbi uscaţi.

Domnul Miron Mitrea ameninţă că va demisiona din parlament dacă urmărirea sa penală nu se aprobă.
Acest OM vrea cu orice preţ să apară în faţa instanţei şi s-o desfiinţeze definitiv.
La figurat, binenţeles.

Domnule Mitrea, de ce? Locul Dvs. este acolo, în Parlament, servind interesele poporului român. Ştim cu toţii că sunteţi curat ca lacrimile unui înger, iar orice acuzaţie la adresa dumneavoastră este uneltirea diavolului.
Ştim că aţi slujit vreme de 12 ani poporul pentru un salariu de parlamentar, şi din punctul meu de vedere nu aveţi nimic de justificat.

Vă rog din tot sufletul, nu demisionaţi din parlament. Avem nevoie de oameni ca dvs şi ca domnul Năstase.
Gândiţi-vă la parlamentarul tânăr, aflat la început de drum. De la cine să înveţe el această nobilă meserie dacă nu de la legendele vii printre care vă număraţi? Nu vă e teamă că o vor apuca pe un drum greşit fără martiri ca dumneavoastră care să-i ghideze?

În plus, cum vă veţi descurca fără salariul de deputat? 
Aveţi datorii de 680 000 euro, scrie în declaraţia dvs de avere.
Aveţi de plătit întreţinerea la o vilă de 317mp, scrie şi asta în declaraţia dvs de avere (pe care mi-am luat libertatea să o parcurg pentru a vă ajuta să vă răzgândiţi).
Iar în bancă nu aveţi decât ceva mărunţiş.
Vreţi să ajungeţi la mâna nevestei?

Off, dacă nu am reuşit să vă conving, sper din tot sufletul că mai aveţi câţiva bani puşi deoparte pe care aţi uitat să-i menţionaţi. Dar ştiu că mă agăţ aici de o speranţă deşartă, pentru că lacrimile de înger nu conţin rahat.

Adunaţi-vă în jurul meu copii, bunicul Indiana Jones are câteva lecţii pentru voi, grupate în filmul “Indiana Jones si regatul craniului de cristal”. Lăsaţi jos plastilina şi cariocile, încetaţi cu mirositul lipiciului şi ascultaţi-mă.

Aşadar..

1) Indiana Jones scapă dintr-o explozie nucleară ascunzându-se într-un frigider. Suflul exploziei vaporizează un orăşel, maşini militare, şi cam orice altceva în calea lui, mai puţin frigiderul în care se ascundea Indiana. Acesta zboară câţiva kilometri şi aproape că distruge muşuroiul unui şobolan. Din fericire catastrofa este evitată, iar rozătoarea răsuflă uşurată. Nici şobolanul nu păţeşte nimic.
Acordând o deosebită atenţie veridicităţii, scenaristul nu uită că eroul a fost expus la radiaţii. Aşa că acesta este spălat cu nişte perii şi apă.

Lecţia învăţată: Războiul atomic nu este nimic de care să ne temem atâta timp cât avem un frigider şi apă la îndemână. (Lecţie bonus: Slogan pentru Omo:”Radiaţia este bună”)

2) Nu o stau să număr aici miile de gloanţe trase de la 5 metri care nu reuşesc să atingă nici un personaj. Te întrebi la ce sunt bune armele de foc în filmele cu Indiana Jones, dacă nimeni nu este capabil să nimerească nimic.
Mai mult, te întrebi de ce, după atâtea dovezi că armele de foc sunt complet ineficiente, există totuşi fraieri (da, tu, Indiana) care se predau atunci când cineva îi ameninţă cu pistolul. Ar trebui să spună “Give me a break, you can’t hit shit with that. You know it, I know it, and the audience sure as hell knows it”

Lecţia învăţată: Gloanţele sunt periculoase numai dacă te lovesc, dar asta este improbabil.

3) Indiana Jones şi prietenii lui cad de pe 3 (trei) cascade, ultima dintre ele cam de vreo 200 de metri înălţime. Nici unul dintre ei nu este zgâriat.

Lecţia învăţată: Un kilogram de apă este mult mai uşor decât un kilogram de plumb, iar impactul cu apa nu produce nici un fel de vătămare fiinţelor vii. Toţi cei care au luat vreodată o burtă ştiu foarte bine asta.

4) Ticăloşii comunişti preiau controlul unei baze militare americane ultrasecrete omorând cei doi paznici de la poartă.

Lecţia învăţată: Cât de greu este în cazul ăsta să preiei controlul unui avion civil şi să-l prăbuşeşti peste Pentagon?

5) O civilizaţie transdimensională ultra-avansată paranormală şi omniscienta a fost acoperită de moloz 5000 de ani pentru că cineva le-a ciordit un craniu şi l-a ascuns. De bucurie că Indiana le-a adus căpăţâna înapoi, ăştia îşi iau nava şi se cară, modificând major relieful zonei şi distrugând potenţialul turistic al regiunii.

Lecţia învăţată: Dacă ţinem la locaţiile din UNESCO World Heritage List, am face bine să nu mai trezim toţi extratereştrii de sub ele. Că ăştia-s nebuni, domne!

6) Indiana Jones şi gagica lui cad într-o groapă cu nisip mişcător, de unde sunt extraşi de sidekick cu ajutorul unui şerpălău pe post de frânghie.

Lecţia învăţată: ……..?…?….? Rahat, chiar nu e nimic de învăţat din scena asta.

Nu ştiu dacă mai există vreo ţară în lume unde cel mai citit ziar să fie unul atât de dezbrăcat de inhibiţii ca la noi.

Voila câteva coperţi numai din luna în curs:

Fascinant la acest ziar este felul în care reuşeşte să ia un conţinut ce se adresează “tradiţional” unui public adult masculin şi să-l prezinte drept conţinut pentru toată lumea, de la copii de opt ani până la băbuţe de 80 de ani, şi de la tractorişti la preoţi.

Iar marele public (267 000 exemplare) nu numai că îl acceptă, ba îl haleşte cu supliment cu tot. Îl cumpără, îl citesc peste umăr, îl ţin pe masa din sufragerie. Părinţii nu se crizează dacă prind copilul cu Libertatea, băbuţele nu fug la spovedit după ce-l citesc. Pentru că Libertatea nu este un ziar pornografic, ci un ziar de informaţii şi divertisment. Scurt pe doi. Dacă nu scrie că-i pentru adulţi, înseamnă că nu e.

Încă şi mai fascinant  este faptul că dacă eu scot în metrou revista Penthouse şi încep să o studiez, oamenii se vor uita ciudat la mine. Dar când jumătate dintre ei citesc liniştiţi Libertatea cu cover story-ul “O curvă costă 300 euro”, nimic nu este deplasat.
Începi să te întrebi ce nu este în regulă cu rotiţele din capul oamenilor.

Siturile publicaţiilor de adulţi Playboy şi Penthouse conţin pe prima pagina zero ţâţe goale.

Situl ziarului pentru toţi Libertatea conţine astăzi pe prima pagină opt ţâţe goale (pentru că “Fata de la pagina 5″ este inexplicabil de îmbrăcată).

Oricum, jos pălăria pentru cei de la Libertatea, care au găsit o reţetă excelentă pentru a-şi vinde ziarul:
-Se elimină orice efort jurnalistic de a produce un text cu oricât de vagi urme de inteligenţă.
-Se umple spaţiul astfel obţinut cu o femeie goală (de obicei poţi convinge una să pozeze pentru mult mai puţini bani decât te-ar costa un articol bun, şi este infinit mai de efect).
-Se adaugă un text (care compensează lipsa sensului cu mărimea fontului) referitor la domnişoara ţâţoasă (care compensează lipsa activităţii cerebrale cu mărimea bustului).
- Se repetă pe fiecare pagină a ziarului.
- Pentru a elimina suspiciunea că avem de a face cu o publicaţie pentru adulţi, se aruncă pe ici pe colo câte o ştire despre evenimente care nu au legătură cu Simona Sensual (şi în concluzie sunt plictisitoare şi neimportante), cum ar fi razboiul din Irak. Trebuie însă avută mare grijă ca în imediata vecinătate a unei astfel de ştiri să existe măcar o pereche de sâni. Ideal, textul ştirii despre morţii din război urmează conturul formelor voluptoase ale domnişoarei
- Se tipăreşte şi se vinde ca pâinea caldă.
Încă o zi în care publicul a primit ceea ce şi-a dorit.

Din punct de vedere comercial, este extraordinar. Din punct de vedere al mândriei jurnalistice este… am menţionat că din punct de vedere comercial este extraordinar?

Elevii de clasa a IX-a şi profesorii primesc laptopuri de la minister.

Este una dintre ştirile alea la care mai intâi te bucuri “Uite bă că totuşi se mai fac şi lucruri bune”, apoi cu cât te gândeşti mai mult şi revii cu picioarele pe pamânt (românesc) începi să te încrunţi.

Să presupunem că fiecare elev de clasa a IX-a primeşte câte un laptop. Va creşte asta calitatea învăţământului românesc? Probabil că pe ici pe colo, da.
Însă întrebarea corectă este următoarea: Este aceasta cea mai bună metoda de creştere a calităţii învăţământului posibilă cu 120 milioane euro?

Părerea mea este că creşterea calităţii învăţământului se obţine în primul rând prin elevi şi profesori motivaţi. Mă îndoiesc că primirea pleaşcă a unui laptop motivează pe cineva.
Elevii care învăţau fără laptop vor învăţa şi cu laptop, iar elevii care nu învăţau vor avea şi mai multe motive să nu înveţe, cu atâta porno la un click distanţă.

Mi se pare genul de abordare comunistă care nu stimulează excelenţa, ci dă oamenilor impresia că oricat de mult sau de puţin s-ar strădui, tot acolo ajung.

Nu ar creşte mai mult calitatea învăţământului dacă elevii care vor să înveţe ar fi stimulaţi cu 120 milioane de euro în burse, competiţii, premii, uşi deschise şi oportunităţi pentru viitor?

Şi nu vorbesc aici despre nişte competiţii atât de elitiste încât 99.9% dintre elevi să simtă că nu au nici o şansă să câştige vreun pişcot, ci de nişte variante de stimulare care să facă măcar jumătate din elevi să spună “hai să trag şi eu mai tare că nu-mi strică”.

De exemplu: O dată la trei luni, sâmbăta, să se organizeze în licee teste cu subiect unic, având ca premii 50000 de burse. Sau 50000 de laptopuri.
Testele nu sunt obligatorii. Vii daca vrei, câştigi dacă poţi.
Bonus: Dacă te avantajează, nota pe care ai luat-o la test îţi poate fi considerată nota la teză pe trimestrul respectiv. Te-ai scos chiar dacă nu ai câştigat premiu. Poţi să te plimbi cu barca în Cişmigiu în timp ce colegii tăi leneşi dau teză.
Bonus 2: Dacă ai câştigat, te califici într-o competiţie mai şmecheră, cu subiecte mai grele şi premii mai mari
Iar profesorii care au peste 10 elevi castigatori, primesc bani mai multi.

Băi domnilor ăştia din ministere, când o să înţelegeţi că bunurile picate din cer nu motivează? Aoleo, ce prost sunt, pe cine m-am găsit să întreb asta.

Şi pentru că sunt o fire paranoică, nu pot să nu mă întreb de la cine va fi achiziţionat milionul ăsta de laptop-uri?
Hmmm…. Oare sunt ceva interese la mijloc? Nu, nu se poate. Este urât din partea mea să suspectez fiecare gest frumos de o motivaţie malefică.
Aşadar îmi voi alunga din minte orice gând legat de comisioane ( să zicem 15% din 120 milioane euro = 18 milioane euro)

Emanciparea Cubei continua intr-un ritm ametitor. Dupa ce de curand cubanezilor li s-a permis sa detina computere, telefoane mobile, sa inchirieze masini si chiar camere de hotel, iata ca  operatiile de schimbare de sex au devenit legale si gratuite.

De cate ori ma gandesc la operatiile de schimbare de sex imi vine in minte Mr.Garisson din South Park.

 Dupa ce a devenit Mrs.Garisson, era foarte nerabdatoare sa-i vina ciclul. Nu i-a venit, asa ca a tras concluzia ca este insarcinata. Cand doctorul i-a spus ca nu poate ramane insarcinata pentru ca nu are ovare, a lovit-o iluminarea:
“- So I’m just a… a  I’m just a guy with a mutilated penis…
- Basically, yes”

Dar deraiez de la subiect.

Departe de mine gandul de a ingradi cuiva libertatea de a face ce vrea cu corpul lui(ei). Go ahead, chop it off, glue one on, have fun. Nu am absolut nici o problema cu legalizarea.

Ceea ce mi se pare inechitabil in toata povestea asta este gratuitatea operatiei de schimbare de sex in contextul in care (presupun ca) nu orice operatie este gratuita.

-Domnule Cristobal, operatia de transplant de maduva care v-ar salva viata costa $20 000 pe care binenteles ca nu-i aveti, avand in vedere salariul dvs de $50.
Va putem transforma insa gratuit in Doamna Cristobal. Suna bine?
-Nu, multumesc. Vreau sa mor ca un barbat.

Asadar, multumita eforturilor Marielei Castro, fiica lui Raul Castro si o voce puternica a transsexualilor cubanezi, fondurile care ar fi putut sa salveze vieti sunt folosite pentru construirea de penisuri si vagine care nu prea functioneaza in parametrii corecti.
Good job, Mariela!

Potrivit Mediafax ,
“Comisia juridică a Senatului s-a reunit într-o şedinţă preliminară începerii demersului de elaborare a rapoartelor privind avizarea începerii urmăririi penale a senatorilor Paul Păcuraru şi Codruţ Şereş.”

I shit you not…
Vă rog să recitiţi fraza cu atenţie şi să punctăm împreună elementele care atesta viteza superluminică a procesului.  Este aşadar vorba despre o şedinţă preliminară, ce se desfaşoară înaintea începerii demersului de elaborare a rapoartelor privind avizarea începerii urmăririi penale a celor doi.

Adăugaţi la cele de mai sus şi faptul că materialul probator în cazul fostului ministru Codruţ Şereş cântăreşte în jur de o tonă şi vom avea o viziune asupra orizontului temporal de soluţionare a cazului.
Este vorba despre finele următoarei mari glaciaţiuni, când ADN-ul lui Codruţ Şereş (prelevat dintr-o falangă a degetului mijlociu descoperită într-un specimen de chihlimbar) va fi pus sub acuzare de către noii stăpânitori ai pământului, melcii băloşi, care se vor mişca mult mai repede decât sistemul nostru de astăzi.

Firmele de curierat suck ass.
Vi s-a intamplat vreodata sa asteptati cumintei acasa masina de spalat sau canapeaua  si sa vi se spuna ca livrarea s-a incheiat in fata blocului si va priveste cum vi le duceti in apartament?
Sau sa va gasiti plicul ultrasecret cu pinul cardului intr-un morman de cataloage Metro imprastiate la intrarea in scara?

Sunt numai cateva dintre fantasticele servicii pe care firmele de curierat/livrari se zbat sa ni le ofere.

Am comandat pentru firma o masa de ping-pong. A costat vreo 12 milioane, din care transportul vreo 4 milioane. Masa are cam 80 de kg.

Ne suna doamna de la firma de curierat. Dialogul a fost in linii mari cam acesta :
-In douazeci de minute soseste masina. Puteti cobora sa luati coletul?
-Cum adica sa coboram sa-l luam? Transportul este platit pana la destinatie. Destinatia, asa cum rezulta si din actele pe care le aveti in fata, nu este str.Papiu Ilarian. Este str.Papiu Ilarian nr 17 et.1 ap.B. Asteptam coletul la usa.
-Da, dar soferul nu-l poate cara singur. Ne poate da in judecata daca-l punem sa care atat de mult.
-Si asta ne priveste pe noi pentru ca…….?!
-Atunci trebuie sa trimitem mai multi oameni.
-Bingo! Si de ce nu ati facut chestia asta din prima ?!

Nu au facut asta din prima pentru ca este mult mai usor sa incerci sa prostesti oamenii decat sa-ti faci treaba pana la capat. Este mai simplu sa platesti un singur sofer si sa speri ca spinarea rupta va fi suportata de client, care oricum nu are alta treaba asa ca ti-o va face bucuros pe a ta.

La ora asta inca nu am primit masa. Masina a venit pana in fata cladirii si a plecat, iar doamna de la telefon a tras concluzia ca am refuzat livrarea.
Fals. Ceea ce am refuzat de fapt a fost ne-livrarea.

Cateva comentarii despre parada gay si evenimentele care o inconjoara de fiecare data. Pe cat de politically correct posibil. Adica jignind pe toata lumea.

Nu pretind ca stiu foarte multe despre gay, dar ma intreb daca nu cumva exista gay care se simt lezati de imaginea pe care parada gay o promoveaza.
Pentru ca (cei mai) multi gay nu se imbraca in pene roz si nu-si baga trompete in fund, ci sunt niste oameni care se manifesta normal, se imbraca normal si au o slujba normala.
Poate ca acesti oameni nu doresc ca imaginea care-ti vine in minte cand spui “gay” sa fie asta:

Iar parada gay reuseste de minune sa faca exact acest lucru: sa creeze in mintea publicului asocierea (gresita) dintre o orientare sexuala si un freak-show.
Mi se pare ca aceasta abordare nu ajuta cu nimic la atingerea scopului, care este acceptarea, respectarea si tratarea identica a tuturor oamenilor indiferent de, de ,de ,de si de.
Tanti Geta nu va deveni in nici un caz mai toleranta fata de gay vazand aceasta parada. Nu pentru ca tanti Geta ar fi un om rau, nu pentru ca ar avea obiectii morale sau religioase. Ci pentru ca tanti Geta nu intelege barbatii in chiloti cu strasuri si pene verzi. Asa ca reflexul ei este sa scuipe in san, nu sa-si umple sufletul cu toleranta.

Eu, de exemplu, m-as simti lezat de o parada a computer-geeks-ilor, la care participa multi ochelaristi cu leucoplast intre lentile, pantaloni care incep mai sus de buric si se termina deasupra gleznelor, care fac glume despre Cobol si nu s-au suit niciodata intr-un copac dupa corcoduse.
Daca aceasta ar fi imaginea pe care publicul o are despre computer-geeksi, cum as mai putea spera eu sa se mai uite la mine cele 6 fotomodele cu care intretin relatii fierbinti in momentul asta?

De partea cealalta avem de-a face cu opozantii traditionali: Biserica si extrema dreapta.
La un moment dat m-a bufnit rasul pentru ca la televizor protesta un preot care semana cu preotul de la Tanacu. Nu era el, dar totusi mi-am imaginat cum ar fi ca un preot care o omorat o femeie intr-un ritual de exorcizare sa protesteze contra anormalitatii.
In plus, ma mir ca biserica are atat de mult timp de pierdut cu proteste anti-gay, cand este atat de ocupata cu campania electorala.

Cat despre Noua Dreapta, mi se pare mie sau existenta lor profund patriotica se manifesta doar prin protestele anti-parada gay? Pentru ca in restul anului nu se aude nimic de ei. Ceea ce nu este neaparat un lucru rau.