NoExcuses

De cate ori il vad pe Iliescu mi se isca in cap tot felul de intrebari tragi-comice legate de domnia sa, de serviciile aduse patriei si de remarcabila capacitate de a ramane conectat la zeitgeist fara a-si stirbi insa brandul rosu.

De exemplu:
Cum ar fi fost daca celebrul blogger ar fi avut blog in timpul mineriadelor din ‘90?

Ar fi postat programul activitatilor? “Ora 7:00- plecare din Valea Jiului. Ora 18:00- bataie de voie . Ora 20:00-devastat sediile partidelor istorice. Ora 23:00-stingerea lampaselor etc.
Precizare: locurile in garniturile de tren puse la dispozitie de Ministerul Transporturilor sunt limitate (la 10 000). Va rugam sa va inscrieti la eveniment pe lista de mai jos, in baza careia se va face accesul in vagoane. C u all there!”

Ar fi postat linkuri catre filmulete de pe youtube cu mineri pasnici care ajuta batranele sa traverseze strada?
Ar fi facut o galerie pe flickr cu florile plantate de ortaci in Piata Universitatii?

Ar fi avut multe incomming-links de la bloggerii-mineri?
luceafarul_huilei says
[...]mi s-a parut un eveniment foarte reusit, cu o organizare ireprosabila. Singurul regret este ca nu au fost mai multi studenti de batut, noi speram ca piata sa fie plina de golani. Mai multe pe blogul organizatorului [...]

Ar fi postat imagini incriminatoare cu masina de scris automata descoperita in sediul PNL, in replica la modul in care presa internationala (aservita unor obscure interese fasciste) a interpretat evenimentele?

Ar fi lansat vreun viral comic in care un miner se impiedica si cade cu tarnacopul in capul unui student-instigator (loollll, ce prost frate)?

Cine stie. Poate.
Sau poate ar fi scris decat “Gtg brb”, dupa care in urmatorii 20 de ani s-ar fi prefacut ca nimic nu s-a intamplat.

Apropos (ca eu sunt cam rupt de lume si pun uneori intrebari tampite), cum a ramas cu acuzarea lui Iliescu in chestiunea mineriadelor? Not guilty? A rezultat ca nu era in tara atunci?  S-a demonstrat ca nu se nascuse inca? S-a dovedit ca toate filmarile in care chema si felicita minerii sunt niste falsuri executate de entitatea fascista obscura Pixar?

Guvernul şi-a propus să investească 8 mil euro într-o campanie de comunicare având ca scop îmbunătăţirea imaginii comunităţii de români şi a României în Italia şi Spania.

Deşi nu particip la pitch, am câteva strategii pe care le ofer gratuit
(în cazul în care vreuna dintre ele este pusă în aplicare şi funcţionează, nu doresc decât ca în locul Ţepei lui Ghilduş să se înalţe o statuie ecvestră reprezentându-mă pe mine, cu inscripţia “Sanctissimus Dominus Noster“):

1) Strategia eliminării neînţelegerilor
Pentru a se evita băgarea în aceeaşi oală a tuturor cetăţenilor români, se vor fabrica ecusoane pe care va scrie “Venit la muncă cinstită”, “Venit la furat”, “Venit la cerşit”, “Doar în trecere, sunt nomad”, “Venit să vă transform periferia într-o groapă de gunoi”, etc. În funcţie de scopul prezenţei în ţara respectivă, fiecare om va purta ecusonul corect. 

Cei prinşi că muncesc cinstit purtând ecusonul “Venit la furat” vor fi deportaţi în România, pentru că avem nevoie de ei aici.
Cei prinşi că fură purtând ecusonul “Venit la muncă cinstită” vor fi deportaţi într-o ţară care duce lipsă de parlamentari calificaţi.

4) Strategia “Maserati”
Cele 8 milioane de euro vor fi folosite pentru cumpărarea de acţiuni Maserati. Fiecare român plecat în Italia va deveni acţionar Maserati prin primirea unei acţiuni, intrând astfel automat în rândul pământenilor de elită, ce nu pot fi fugăriţi sau priviţi cu dispreţ nicaieri în lume.
Imaginţi-vă titlul “1500 de acţionari Maserati au fost evacuaţi forţat dintr-o tabără ilegala de lângă Modena”. Absurd!

In ultima vreme auzim tot mai des de valize cu bani care se plimba in jurul stadioanelor in serile derby-urilor.

Imi pare rau, dar asta trebuie sa fie cea mai cretina forma de plata la care se poate gandi cineva in anul 2008. Chiar nu avem la dispozitie alte variante de a face plati la negru decat cu valiza de bani? Si inca in aceeasi seara si in acelasi loc in care s-a produs evenimentul pentru care se face plata? Cu o armata de ziaristi si mascati in jur care sunt cu ochii pe tine?

Este ca si cum angajezi un asasin si iti dai intalnire cu el pe trotuar langa corpul victimei ca sa-l platesti. Te apleci, te asiguri ca e moarta, apoi scoti portofelul, numeri banii si-i spui “Buna treaba, cred ca o sa mai am un proiect pentru tine saptamana viitoare. Ce va uitati, bai?! Habar n-am de ce a murit asta!”

Sau poate ca valiza cu bani are un aer de filme cu mafia care o face irezistibila. Asa ca risca sa fie prinsi de dragul senzatiei ca sunt un fel de Don Corleone.
Imi imaginez ca in timp ce valiza este livrata, stau in fotoliul lor de piele, mangaie o pisica si spun ”I’ve made him an offer he couldn’t refuse”

Tz tz tz… Very fancy, but very unprofessional.

Daca m-ar angaja pe mine “consigliere” le-as spune ca se comporta ca niste adolescenti influentabili. Ca plata trebuie facuta in cel mai sigur mod, nu in cel mai hollywoodian mod.

Si ca atunci cand se poarta asa nu seamana deloc cu asta

ci cu asta

BMW-urile merg pe banda de viteza chiar si atunci cand sunt tractate.

Ce-mi place la dezbaterile cu candidati la alegeri este atunci cand moderatorul are cate o intrebare la care trebuie sa raspunda pe rand fiecare.
 
In momentul acela focusul candidatilor nu mai este de a da un raspuns ne-cretin, ci de a da cu orice pret un raspuns diferit de cel al vorbitorului anterior. Originalitatea inaintea ratiunii!

It’s like “sure what I just said is batshit insane, but at least nobody can accuse me of lifting my repertoire”.

Ceea ce ar fi cu adevarat amuzant, ar fi o dezbatere cu vreo suta de candidati.
Daca intrebarea ar fi “cum veti rezolva problema cainilor vagabonzi”, ultimul candidat saracul nu va putea castiga razboiul originalitatii decat cu un raspuns de genul
“Prin crearea un vortex temporal, o echipa de specialisti va fi trimisa in trecut si va castra primul caine vagabond care a existat vreodata. In acest fel, toti cainii vagabonzi din prezent vor inceta sa mai existe. Un beneficiu suplimentar va fi acela ca melodia “Iubiti si cainii vagabonzi” a lui Mihai Constantinescu nu va mai fi compusa”.

Un texan a fost arestat incercand sa incaseze un cec falsificat in valoare de
360 miliarde de dolari ($360 000 000 000). A se remarca maiestria diabolica a falsului:

Din fericire, functionarul bancii a devenit suspicios atunci cand a observat ca suma solicitata nu incape in campul ”Suma retrasa”.

O alta gaura in urzeala loviturii a fost cifra “6″ de pe cec, evident transformata dintr-o alta cifra. Probabil suma reala era $340 000 000 000, dar omul s-a lacomit. Iata cum pentru numai 20 miliarde de dolari in plus, si-a batut inca un cui in sicriul planului.

In ciuda unei povesti foarte convingatoare (banii au fost primiti de la mama iubitei sale pentru a demara o afacere in domeniul productiei muzicale), omul a fost retinut si perchezitionat, asupra sa gasindu-se o arma si niste iarba.
Acestea au fost doua indicii suplimentare ca minte. Dupa cum este bine stiut, nimeni din industria muzicala nu s-a drogat sau a posedat vreodata o arma.

Nu au fost facute publice imagini cu falsificatorul, dar imi imaginez ca arata cam asa:

Nu inteleg de ce se lupta atatia oameni pentru postul de Primar al Capitalei.

Personal mi se pare ca aceasta slujba ar fi mai potrivita pe post de pedeapsa:
“Pentru crimele tale abominabile te condamnam sa fii primarul Bucurestiului! Pana ce pacatele tale vor fi fost rascumparate, vei domni peste gropi, jeg, poluare, claxoane, scuipati si blesteme de mama. Fie ca tipetele de turbare sa fie singura muzica pe care o auzi, si ce-ti baga soferii in gura sa-ti fie singurul ospat.
Du-te acum! Du-te si plateste-ti ticalosiile!”

Dar sa alegi de bunavoie si cu sufletul imaculat sa porti aceasta povara mi se pare un lucru extraordinar.
Din acest motiv consider ca acesti candidati la primarie sunt caracterizati de o imensa dragoste de oameni, curaj, daruire si putere de sacrificiu. Cand ma gandesc la ei, imaginea care-mi vine in minte este asta:

Imaginea unui primar care se uita pe sine si sacrifica totul pentru a infrange cosmarele bucurestene si a reda grandoarea cetatii imi umple inima de bucurie.

Totusi, aceasta bucurie este umbrita de un fenomen pe cat de ciudat, pe atat de inspaimantator. In ciuda impotrivirilor mele disperate, de undeva, din cotloanele intunecate ale mintii, se taraste la suprafata o alta imagine care o inlocuieste pe prima

The horror… the horror

Discutam ieri la masa despre faptul ca in Romania nu exista vedete de un asemenea calibru incat pot transforma obiectele pe care le ating in piese de licitatie.

Daca o curea purtata o data de Elvis Presley s-a vandut cu $66 000, 
o curea purtata de Stefan Banica Jr. nu s-ar vinde cu mai mult decat pretul unei curele purtate.
La fel se intampla si cu un sutien purtat de Madonna vs un sutien purtat de Loredana Groza sau cu pistolul lui Clint Eastwood vs pistolul lui Margelatu

Inchideti ochii si imaginati-va o sala de licitatie: “Urmatorul articol pe care vi-l supunem atentiei este cureaua purtata de Stefan Banica Jr. in videoclipul “Veta, mi-ai stricat chiuveta”". Cinstit, cate palete ati vazut ridicate in aer si pana la cat a ajuns licitatia?

De acord, Elvis, Madonna si Eastwood  vin dintr-o tara de 70 de ori mai puternica decat a noastra. Dar nu sunt de 70 de ori mai vedete, ci de aproximativ 4 zilioane de gogilioane de ori mai vedete. Deci proportiile nu se pastreaza si ne sunt defavorabile rau de tot.

Vedetele de categorie grea nu sunt doar niste oameni de care au auzit alti oameni.
Adevaratele vedete nasc mituri, se plaseaza in contexte memorabile (sau chiar le dau nastere), intra in cultura pop, definesc categorii si genuri, sunt imitate, au biografii bestseller si inspira psihopati.
Numai acesti oameni pot face un nasture sa coste 1000$.

Cred ca asta este testul pe care orice persoana care se crede vedeta ar trebui sa si-l administreze: Poate faima ta convinge un necunoscut sa-ti cumpere chilotii cu 5000$ si sa-i tina atarnati pe peretele din sufragerie sub un geam de sticla?

Disclaimer: Nu am nimic cu Stefan Banica Jr, Loredana Groza sau Margelatu, au avut doar ghinionul de a fi niste buni corespondenti mioritici pentru Elvis, Madonna si Clint Eastwood.

Ma intreb daca exista vreo divizie a politiei care urmareste potentiali dezaxati care-si dau de gol existenta pe internet.
Am vazut de exemplu o licitatie pentru un arc profesional de tir.
Cel care-l vinde pare un tip serios si responsabil, practicant al sportului. Pe de alta parte, omul care pare interesat de achizitionarea respectivului arc are in mod cert cateva coarde lipsa.

Exemplific cu cateva intrebari si raspunsuri schimbate de cei doi pe forum:

Intrebare (The Psycho Buyer): “te rog sami spui daca e mai puternic decat arbaleta profesionala de pe okazii cea de 500 euro ? stima. se poate omora cu el un urs ? “
Raspuns (vanzatorul): “o intrebare mai buna este pt ce cautati dvs o arma .. pt vanatoare sau pt sport… daca doriti pentru vanatoare va pot preciza ca in tara noastra vanatul cu arcul sau arbaleta este interzis….daca doriti sa practicati un sport eu va pot vinde acest arc.. si asa cum am mai zis este un arc profesional pentru tir. deci pt sport .. nu pentru vanatoare..este un arc produs de cea mai buna firma producatoare din acest domeniu la ora actuala. NU ESTE FABRICAT ARTIZANAL DE CATRE CINEVA!!! PUTEREA ARCULUI ESTE REGLABILA INTRE 36-38 lbs STIMA”

Intrebare:“io nam intrebat puterea sau pt ce anume e el . oricum astea sunt cifre goale fara sens si rost. testul, testarea vorbeste. datimi va rof frumos un exemplu de matrial pe carel strapunge. chiar nu ati tras cu el in nimica ???? macar de curiozitate si tot trageam . testatil”
Raspuns:“am cumparat arcul asta de un an …cum am mai spus practic acest minunat sport de un an… strapunge tabla de otel de 3-4 mm dar depinde de multi factori … distanta tipul sagetii etc… la vanatoare poate strapunge capul unui mistret si chiar urs cam de la 150m .. dar in afara de arc iti mai trebuie antrenamentul Sper ca v-am raspuns la intrebare Stima!”

Intrebare:“vrei schimb cu o masina volga ? o vezi la vanzarile mele.stima”
Raspuns:“nu imi pare f rau .. dar nu pot da un arc de 1100 euro pe o masina care face cateva milioane. stima”
Intrebare:“mai am o baioneta SS, ma refer schimb”
Raspuns:“nu accept schimburi”

Tema: “Sa se realizeze profilul cumparatorului” 

Observatie suplimentara:
Atunci cand intreaba daca arcul este mai puternic decat “Arbaleta profesionala de 500 euro”, se refera la o arbaleta descrisa pe pagina ei de licitatie ca putand penetra o usa de Dacia de la 30m distanta
 
In mod clar nu avem de a face cu un asasin de profesie. Toate indiciile infirma aceasta ipoteza. Un profesionist nu-si cumpara armamentul de pe un site de anunturi, cunoaste brandurile in domeniu, plateste cu cash pentru a nu putea fi depistat, si nu este atat de implicat emotional (vezi abuzul de semne de intrebare din “chiar nu ati tras cu el in nimica ???? “)

Sa mergem mai departe. Mai mult decat orice, pare a fi interesat de puterea distructiva a instrumentului. Interesul sau nu este unul teoretic (”oricum astea sunt cifre goale fara sens si rost“) ci pur practic (”testul, testarea vorbeste“,”se poate omora cu el un urs ?“)

Pare sa ignore complet scopul pentru care a fost construit arcul, in ciuda repetatele tentative ale vanzatorului de a i-l sublinia (”asa cum am mai zis este un arc profesional pentru tir. deci pt sport” “io nam intrebat pt ce anume e el “)
Putem exclude asadar si ipoteza ca este un impatimit al tirului sportiv.

Intrebarea legata de uciderea ursului ne poate da anumite indicii, dar nu suficiente pentru a-l declara vanator si a inchide dosarul.
Remarcam ca nu intreaba daca se poate “vana” un urs ci daca se poate “omora” un urs. O mica dar extrem de semnificativa diferenta. Daca intradevar acesta este scopul achizitionarii arcului, atunci problema lui cu ursul este una personala.
Nu este insa suficient de curajos incat s-o rezolve cu baioneta SS si nici suficient de bun negustor incat sa schimbe Volga pe o arma de foc.

Daca insa nu are legatura nici cu ursul, atunci ma duc sa-mi cumpar o armura din otel de 6mm, ceea ce va sfatuiesc si pe voi

Ma uitam pe situl Aston Martin pentru ca ma gandesc sa-mi cumpar unul.
Lasand la o parte aberatia pe care tocmai am emanat-o, mi s-a parut foarte interesant un aspect:

Si anume ca “IPod integration” este una dintre sectiunile principale ale prezentarii, alaturi de “Specification”, “Performance”, “Design” si asa mai departe.

Adica integrarea cu IPod-ul nu este doar unul dintre zecile de feature-uri pe care te astepti sa le gasesti la gramada in sectiunea “Specificatii”. Este o chestie atat de importanta incat este tratata ca o sectiune separata.

Vorbim aici despre o masina care costa $265 000.
Oamenii care vand aceasta masina au hotarat ca punctul ei forte este integrarea cu un gadget de $250.
Ceva imi scapa. 

Este aceasta integrare atat de greu de realizat?
Ma indoiesc, din moment ce o gasesti pe multe masini care costa cat vopseaua de pe Aston Martin

Atarna aceasta integrare atat de greu in luarea deciziei de cumparare a unui automobil de $265 000?
Poate, dar totusi urmatorul dialog nu suna prea real:
“-Ma duc sa-mi cumpar un Bentley.
-Idiotule, nu are integrare cu IPod. Ia-ti un Aston Martin.
-Ai dreptate. Ce prostie era sa fac. Am dat atatia bani pe IPod si nu as fi putut sa-l folosesc cand conduc.”

Ce le-ai facut, Steve?
Cineva cu marketingu’n sange ma scoate si pe mine din ceata?