Branduri si antibranduri in educatie

septembrie 9, 2006

Intotdeauna sunt morocanos atunci cand trebuie sa ma trezesc sambata la ora 6 dimineata. Cu atat mai mult cu cat motivul este ceva atat de respingator ca un examen. Sunt student la a doua facultate din motive „nepatriotice” – am vrut sa scap de armata. Oricum, sunt convins ca imi servesc mult mai bine tara muncind decat pazind un camp de buruieni de un inamic inexistent.

Neacordand prea mare atentie acestei facultati, de fiecare data ajung cu o droaie de examene in sesiunea de restante.
Si de fiecare data se repeta un scenariu: o persoana pamantie la fata spune cu voce tremurata „Anul asta au anuntat ca nu se mai tine sesiunea de re-re. Cine nu si-a luat examenele e exmatriculat”. De fiecare data ma bufneste rasul. Sarman coleg, sarmana creatura, ce inocenta trebuie sa fie lumea ta… Cine si-a impuscat vreodata vacile de muls pentru ca nu prezentau suficiente inclinatii catre studiu? 

Pentru ca asta este adevarul. Suntem vacile de muls ale acestei institutii de invatamant, al carei focus nu este calitatea educatiei, ci crestarea pe raboj a ratelor incasate. Si tocmai aceasta abordare a businessului educational are ca rezultat cladirea de antibranduri educationale.

Este cliseatica secventa de film in care un tanar dichisit, relaxat si increzator isi inmaneaza cv-ul unui intervievator serios si in varsta, care inclina capul intr-o parte si spune cu admiratie „Harvard Graduate. You know, that’s my Alma Mater, too. VERITAS!”. In clipa aia stii foarte clar ca tanarul este angajat.

De ce? Pentru ca Harvard, Stanford, MIT etc. au o abordare ce se situeaza la polul opus abordarii „vaci de muls”.
Abordarea lor este urmatoarea: Prestigiul nostru este dat de calitatea absolventilor nostri. Fiecare dintre acestia poarta pentru tot restul vietii lor pecetea noastra. Toate actiunile lor se vor repercuta asupra imaginii organizatiei noastre. Atunci cand un Harvard-ist urca pe podium pentru a accepta premiul Nobel, Harvardul urca pe podium pentru a accepta premiul Nobel. Atunci cand un Harvard-ist se urca beat la volan, Harvardul sufla in fiola. Noi nu inmanam diplome, noi giram cu brandul nostru aceste produse umane pe care le dam societatii. Daca in societate, produsele noastre se dovedesc a fi „faulty”, toata sandramaua se darama.

Carcotasii pot veni cu argumentul ca este usor sa ai standarde inalte cand stai pe un purcoi de 25.9 miliarde de coco. Dar adevarul este ca standardele au adus purcoiul, si nu purcoiul standardele.

Inapoi pe plaiul mioritic. Fiind pe partea cealalta a lumii, este normal ca lucrurile sa stea cu curu’n sus.
La noi orice om care reuseste sa citeasca din trei incercari cuvantul „corcodusa” este acceptat la o facultate cu taxa. Mai grav este ca acea facultate nu are nici o jena ca dupa 4-5 ani, – in care respectivul a uitat si ce stia despre corcoduse- sa-i elibereze o diploma si sa-l numeasca absolvent de invatamant superior.
Behold the birth of the anti-brand !
O institutie de invatamant care nu ofera absolut nici o garantie asupra calitatii absolventilor ei (ba chiar dimpotriva, este perceputa ca un loc de refugiu al tuturor rejects-ilor), al carei unic scop este taxarea si nu educarea, face la un moment dat un deserviciu enorm chiar si studentilor sai cu adevarat merituosi (da,mai exista si d’astia). Pentru ca atunci cand majoritatea covarsitoare a „produselor” tale sunt niste zerouri barate, cine mai sta sa ofere „the benefit of the doubt”  acelor catorva exceptii?
Angajatorii nu sunt veniti cu pluta, iar o diploma de „Specialist in corcoduse” obtinuta de la facultatea „Mulge Vaca” face mai mult rau decat bine. Aceasta diploma spune ca esti o varza care nu a fost in stare sa intre la o facultate adevarata.

Din nefericire, antibrandurile isi vad linistite de treaba lor, numarand bani si eliberand diplome. Se simt foarte confortabil in aceasta postura. Virarea strategiei catre cladirea unui brand nu se va produce niciodata, chiar daca situatia finaciara ar permite-o. Prea multa munca, prea multe cheltuieli, prea mult timp pentru ceva atat de intangibil ca o reputatie.

10 Responses to “Branduri si antibranduri in educatie”

  1. kit Says:

    ei, chiar niciodata? (ma refer la ultimul paragraf)
    probabil ca strategia se va schimba atunci cand societatea va respinge aceste ‘vaci’ cu diploma, iar tinerii bacalaureati nu se vor mai inscrie la cursurile anubrandurilor pentru ca stiu ca n-au ce face cu diploma lor….

    e drept ca va mai curge multa apa pe dunara pana atunci… dar trebuie sa avem putintica rabdare, stimabile…

  2. kit Says:

    antibrandurilor…sorry

  3. noexcuses Says:

    Kit> Dar oare va veni momentul in care tinerii vor alege educatia adevarata, dobandita cu greu, in detrimentul confortului pe care o frectie de facultate ti-l ofera? Si o mare parte a vinei o poarta aici si liceul, care nu insufla acestor tineri atitudinea corecta fata de educatie. Cei mai multi urmeaza principiul minimei rezistente. Unde este cel mai usor de intrat, unde este cel mai usor de promovat, unde este cel mai usor de absolvit.
    Oricum, eu sper din tot sufletul sa ai dreptate.

  4. siemprecontra Says:

    Sa presupunem ca tinerii ar dori intr`adevar sa aleaga „eductia adevarata”. Unde in Romania se poate alege asa ceva in momentul de fata? Eu eram mandra, in naivitatea mea, ca am intrat la ASE Bucuresti [eu fiind din provincie] anul asta, pe baza unui examen, nu cum se face la alte facultati [dosar]; asa, si? La ce bun? ASE?.. Nici renumele nu mai e de Academia asta.. si vorba aia, e academie. Anul asta am realizat si eu de ce toti trag spre ase.. admitere grea, facultatea = frectie. Asta e romanul, munca putina, rezultate maxime [daca ar fi atat de simplu..]

  5. noexcuses Says:

    Este adevarat ca frectia este o problema generalizata in invatamantul romanesc.
    Dar pentru cei care vor cu adevarat o baza solida exista oportunitati academice sau extraacademice, dincolo de sala de curs. Si exista si activitatea pe cont propriu, tu cu tine, pentru tine. Mai ales acum, cand orice informatie de care ai nevoie este la un click distanta, iar networkingul este facil.
    Indiferent de domeniul in care activezi, nu mai esti fortat sa inghiti bullshiturile depasite ale unor profesori care predau acelasi curs de acum 30 de ani si nu se uita pe fereastra sa vada ca lumea s-a schimbat.

    Din punctul meu de vedere, educatia adevarata se capata in „transee”. Faci arhitectura? Bea beri cu arhitecti. Faci jurnalism? Invarte-te prin redactii. Faci advertising? Zgarie la usile agentiilor. Este greu, este solicitant, este neplatit, este de multe ori injositor. Dar merita.

  6. kit Says:

    Oare toate astea nu tin cumva si de cei 7 ani de-acasa? De educatia si pricipiile primite din familie?

    Oricum, asta e o dezbatere care poate dura la nesfarsit.
    Partea buna e ca a inceput sa se vada o schimbare (in bine) in atitudinea tinerilor fata de scoala/educatie in general. Chiar daca la o scara mica… E incurajator. Lasa loc la sparante…


  7. Mie mi se pare ca cele doua categorii de institutii (facultati-mulgatoare, respectiv facultati „pe bune”) se adreseaza unor pieti diferite. Exact cum Mercedes si Dacia se adreseaza unor piete diferite. Fiecare isi are potentialii clienti, si sunt sanse mici pentru un potential cumparator de Dacia sa treaca la Mercedes (sau invers). Din pacate, in ultimii ani in Romania a fost creata o cerere mai mare pentru facultatile-mulgatoare decat pentru facultati adevarate, drept care primele au inflorit, iar multe din cea de-a doua categorie se reprofileaza, incet-incet, spre prima. Invatamantul romanesc a fost, pana imediat dupa revolutie, extraordinar (si asta se vede prin numarul imens de absolventi romani care si-au gasit o cariera de succes la companii de renume („afara”, sau in Romania). Mirajul „vietii ca-n filmele americane” imbogatirii peste noapte a schilodit insa ierarhia valorilor in ochii generatiei „Pro”, incat e posibil ca din pacate niciodata facultatile romanesti „adevarate” sa nu mai fie ce au fost, chiar daca ar s-ar face o infuzie de management si capital masiva. (cam acelasi lucru de care e nevoie si la uzinele Dacia, daca am vrea sa producem Mercedes la Pitesti).

  8. noexcuses Says:

    Eduard> intru totul de acord. Partea cea mai trista este, asa cum observai si tu, ca si facultatile bune vireaza incet incet catre un „mi se rupe cate stiu absolventii mei”. Profesorii isi rotunjesc veniturile predand slab in 5-6 facultati, in loc sa predea bine in una singura, studentii prefera sa puna mana de la mana pentru a-si asigura examenele, conducerea isi da acordul tacit pentru aceste practici, si lista ar putea continua.
    Avem o problema.

  9. adina Says:

    sa inteleg ca si tu esti la snspa?:))))))))

  10. mircea Says:

    intr-adevar avem o problema… BANII!!!
    nu poti face invatamant de calitate cu personal platit sub nivelul de salarizare al unui politist idiot. rar se intampla sa ramana prin facultati asistenti de valoare care vor fi profesori candva. un asistent este foarte prost platit, face o gramada de munci neremunerate pentru altii (el face lucrari pentru conferinte si se trezeste trecut ultim autor…). fiind si destul de tanar e foarte usor sa se simta frustrat moment in care „isi baga picioarele”. de ce sa nu mearga „in productie” unde i se recunoaste valoarea, stie exact ce are de facut si nu mai sta la cheremul altora. asa ca, orice tanar „profesor” dupa ce mai ramane un an-doi prin facultate, se scarbeste de cum functioneaza lucrurile si pleaca. concluzia e ca raman doar aceia „second hand” care se complac in statutul de cadru didactic (unde poate fi „caldutz” pentru multi) si care implementeaza sistemul „lasa-ma sa te las”. adica nu stresez studentii cu invatatul si sper ca nici ei sa u ma deranjeze cu intrebari.
    Concluzie: nu poti ridica nivelul invatamantului romanesc pana nu investesti in profesori. atunci cand un tanar cercetator o sa castige proportional cu munca pe care o face (ma repet, nu cat un politist care a primit de curand „loganu” si se plimba toata ziua fara sa faca nimic) lucrurile vor intra in normal.


Lasă un răspuns către noexcuses Anulează răspunsul