Cubul lui Rubik si craniul lui Yorick

Octombrie 23, 2006

Am trecut pe lângă o tarabă care vindea cuburi Rubik şi cranii de plastic, prilej de meditaţie  pe ritm de Coltrane

Cubul lui Rubik poate avea 43,252,003,274,489,856,000 de poziţii. Cu toate astea, poate fi întotdeauna rezolvat din  < =29 de mişcări.
Craniul lui Yorick este pretextul celei mai cunoscute meditaţii pe tema „Aminteşte-ţi că eşti muritor”.
Daca te apuci de cubul lui Rubik fără metodă, iţi vei aminti că eşti muritor înainte a-l termina. Dacă înţelegi metoda de rezolvare, îl poţi face într-un minut. 

My point is …
Pentru a maximiza rezultatele, trebuie să investeşti timp în înţelegerea basics-urilor, a mecanismelor, a regulilor, a rotiţelor şi a sforilor, a algoritmilor. Efortul risipit haotic nu aduce rezultate, cu excepţia cazurilor în care eşti născut sub o stea foarte norocoasă sau ai călcat în multe chestii pe care ar fi trebuit sa le ocoleşti. Dar chiar şi în aceste cazuri fericite, rezultatele nu vor putea fi duplicate, devenind astfel irelevante (ţin minte că în copilarie aveam un termen foarte clar pentru  realizările astea punctuale : „Nimereală, frate!”. În clipa aia te desumflai complet, indiferent cât de frumos fusese golul pe care-l dadusei sau cât de departe era cel pe care-l nimerisei cu cornetul în cap. Chiar şi la vârsta aia fragedă ştiam că dacă o realizare nu este reproductibilă, dacă este cu alte cuvinte doar o „nimereală”, ea nu are mare valoare. ).

Nu este nimic groundbreaking  în meditaţia asta, este o observaţie veche de când lumea, şi totuşi oriunde întorc capul văd lucruri făcute la întâmplare, fără plan, fără metodă, fără research, fără înţelegerea domeniului, în speranţa că totuşi vor funcţiona. Combinaţii aleatoare ale feţelor cubului Rubik. Campanii publicitare, filme, show-uri tv, produse, melodii, site-uri, vedete fabricate, lucrări publice. Oameni care vânează poziţii pentru care nu au nici o pregătire sau chemare. Business-uri care dispar după o lună. Lansări care fac fââsss în loc de BANG.

Pentru că nimeni nu-şi face timp pentru întrebările importante. Care este planul? Care sunt regulile jocului? Care sunt cauzele şi efectele? Ce se întâmplă dacă ating coarda asta?

Înţeleg să te bazezi pe bulan într-un domeniu în care nu te poţi baza pe nimic altceva, cum ar fi  SETI. Dar nu şi în domeniile în care bazele sunt formalizate, regulile sunt cunoscute şi ai acces la tone de informaţie.
Nu poţi sa pictezi fără a înţelege perspectiva şi lumina. Nu poţi compune muzică fără a inţelege ce înseamnă consonant şi disonant. Nu poţi construi avioane fără a cunoaşte termenul „portanţă”. Sau poţi… dar va arăta ca dracu, va suna ca un cui pe o tablă şi va zbura ca o cărămidă.

Anunțuri

4 Responses to “Cubul lui Rubik si craniul lui Yorick”

  1. silvia Says:

    …and still… Multe din chestiile care ne inconjoara sunt o preafrumoasa nimereala. Si sa stii ca am observat ca uneori asta te invata la scoala, fara misto. In fine… nimereala e si buna, daca ai un bagaj solid de cunostiinte. Adica stii, iti iese ceva minunat si nu mai stii cum dracu ai facut, desi respecta toate canoanele si legile nescrise. Sau asta se cheama geniu?

  2. Futurologu' de serviciu Says:

    foarte la obiect postu, imi place cum scrii, omu! Relativ la subiect unii ar trebui sa isi puna intrebarea retortica: Si atunci lumea de ce l-a injurat pe Ceausescu care facea planuri cincinale? (lasand la o parte cine le masluia ca sa dea bine cand ajung la sefu’)… Si din aceasta cauza, zic eu, in perioada 1990-2006 post cincinale, societatea noastra draga sa plimbat prin oceanul economiei mondiale ca o balena fara sonar. Si te intrebi: daca la nivel de persoana care tine un neinsemnat blog, se ridica problema lipsei de planificare in orice domeniu, nu e rea vointa, din partea alora care ar trebui, in ceea ce priveste mamaliga numita Stat, sa il faca se mearga?

  3. Futurologu' de serviciu Says:

    Erata: „sa plimbat” = „s-a plimbat”… Mi-a scapat, ca ma pricep cat de cat la gramatica mai mult decat arata greseala 🙂


  4. Şi eu cu un „…and still”. Flemming a descoperit penicilina la nimereală, şi s-a schimbat de tot faţa medicinii. E doar un exemplu printre nenumărate. Radioactivitatea, na. Unde mă uit, marile descoperiri sunt întâmplătoare. Descoperitorilor le-a folosit munca sterilă dinainte poate doar ca să recunoască descoperirea care a dat peste ei.

    Dintre marii artişti, cu excepţia unor genii imense (vreo 2-3, poate, mie îmi vine în cap doar Bach), majoritatea muncesc mult pentru a scoate la iveală un rezultat care e imprevizibil şi pentru ei, pe care nu-l gândiseră de la început.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: