Nimic în neregulă

Martie 16, 2007

Un cuplu în metrou. El işi scoate cercelul din ureche şi începe să se cureţe sub unghii cu el. După ce termină, îşi bagă cercelul înapoi iar cu mâinile astfel eliberate se sprijină de sânii partenerei. Ea îşi trage zgomotos nasul. Nu remarcă nimic în neregulă cu el, cu ea, sau cu ei. Pentru că nimic din ceea ce au în cap nu contrazice în vreun fel ora de igienă sau displayul public de afecţiune.
Se simt la fel de liberi şi lipsiţi de inhibiţii ca un cimpanzeu care îşi bagă degetul în fund ori de câte ori simte un disconfort.
Poate că este bine. Poate că am creat în mod artificial prea multe „don’t’s”, iar cei care le ignoră sunt viitorul.

Imagine all the people..
Scuipând, râgâind, trăgând vânturi, băgându-se în faţă, claxonând, spărgând roţi, vorbind tare, înjurând, ascultând muzică pe speakerul mobilului, traversând pe roşu, puţind, umblând beţi la 8 dimineaţa, lipind gumă pe scaune, respirându-ţi în ureche, tăind cu cutterul, scriind cu markerul, făcând pipi pe strada, făcând pipi în piscină,  necurăţând pe scara blocului după câinii lor, vorbind în timpul filmului, cerând bani pentru parcare, aruncând hârtii pe jos, suflându-ţi fum în nas, scuipând coji de seminţe, netrăgând apa, nespălându-se pe mâini, arzând cu ţigara bazinul wc-ului, aruncând hârtia igienică pe lîngă closet, topind cu bricheta coşurile de gunoi de pe stradă,  fluierând după femei, scuturând lucruri de la balcon în capul trecătorilor, deschizând uşa apartamentului când prăjesc peşte, stând în uşa autobuzului deşi nu coboară, îmbulzindu-se în autobuz deşi nu mai este loc, urcând pe la uşa din spate şi traversând prin mulţime ca să coboare pe uşa din faţă, ocupând un scaun cu sacoşa, nepunând mâna la gură când tuşesc, certându-se dacă geamul autobuzului trebuie sa fie deschis sau închis, scobindu-se în nas, aruncând butoiul cu varză murată la wc, ocupând trei locuri de parcare cu cele trei maşini care nu au mai mers din ’81, arătându-ţi părul de pe piept cu broboane de sudoare prin cei patru nasturi deschişi la cămaşă, dându-ţi un cot în stomac când se închină, ocupând o bară întreagă pentru că se sprijină de ea în loc să se ţină, călcându-te la orice frână pentru că vorbeau la mobil în loc să se ţină, amintindu-şi că trebuie să coboare când lumea a început să urce, încercând să urce înainte ca lumea să coboare, apăsând obsesiv pe butonul de deschidere a uşilor înainte ca metroul să oprească, blocând scara rulantă pentru că nu vor să facă un pas spre dreapta, trăgând cinci ore de un suc în timp ce oamenii înfometaţi nu-şi găsesc masă, găurind duminica la 7 dimineaţa cu bormaşina,  intrându-ţi neinvitaţi în casă când le deschizi uşa, cerând favoruri de la cvasi-necunoscuţi, extinzându-şi apartamentul prin amenajarea în stil propriu a palierului, lăsând uşa deschisă la lift la etajul zece, ca să menţionez doar câteva.

You may say I’m a dreamer, dar asta este lumea în care vreau să-mi cresc copiii.

Anunțuri

13 Responses to “Nimic în neregulă”

  1. adela Says:

    Se mai intampla si din astea. Viata este frumoasa!

  2. andressa Says:

    Imagine all the people… spitting in disharmony! :))

  3. noexcuses Says:

    Adela > Sigur ca este, parea ca ma plang? 🙂

  4. noexcuses Says:

    Andreea > U R my Yoko Ono. Intr-un fel cat se poate de nevinovat, binenteles :-))

  5. Cris Says:

    cre’ ca tokmai ai descris Budapesta! Pitik..it’s high’time for u to go west

  6. noexcuses Says:

    🙂 And what’s there for me, dear?

  7. tzafna Says:

    Daca ai credinta ca scenariile de film devin rapid realitate, exista un film care te va relaxa: „idiocracy”. Enjoy!

  8. andressa Says:

    noexcuses,
    replica ta m-a bagat in ceata atat de adanc ca am inceput sa ascult john lennon si yoko ono. Nu ai nici o scuza!!

  9. noexcuses Says:

    tzafna> merci, suna foarte bine titlul. You had me at the title 🙂

  10. noexcuses Says:

    Andressa > Sper ca dupa ce se ridica ceata nu o sa ma urasti prea tare 🙂

  11. andressa Says:

    incerc, incerc din rasputeri sa nu te urasc! aaaah, gata – am reusit!


  12. […] sa te porti asa. Sunt o multime de lucruri pe care le putem considera umane, le putem gasi scuze. Evident. Depinde de noi sa alegem unde tragem linia. Noi spunem cand nu acceptam sau cand inca e […]

  13. creionar Says:

    asta ar fi, anarhie dusa la extrema nesimtirii.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: