Fior Hitchcock-ian

Octombrie 10, 2007

Stai departe de ferestre.  Draperiile trebuie să rămînă întotdeauna trase. Nu este nimic de văzut afară. Nimic ce ar trebui să vezi. Nu căuta răspunsuri la întrebările pe care le auzi prin geamuri.  Nu le asculta. Nu pot intra.
Stai departe de ferestre.

Loviturile veneau la intervale neregulate. Te prindeau mereu nepregătit. Uneori minute lungi de linişte, alteori doar zece secunde în care inima nu avea timp să-şi încetinească bătăile. Sunetul a ceva ce se izbeşte în geam. Ceva din carne şi oase şi altceva.

Dar ce? Şi de ce?
Am fost avertizat. Nu căuta răspunsuri, mi-a spus. Stai departe de ferestre.

Îmi spun că ferestrele îi vor ţine la distanţa. Şi că dacă ferestrele cedează, oricum draperiile nu vor conta. Deci este totuna dacă le dau la o parte şi arunc un ochi afară.
Totuşi picioarele ezită să mă ducă mai aproape de ferestre. În cele din urmă o fac, şi este rândul mâinii stângi să ezite a da draperia la o parte. Nimic ce ar trebui să vezi.

/* ––-script on hold, it gets to bloody scary–––- */

Sau, lăsând scenariul horror la o parte, care pana mea e problema păsărilor astea care se izbesc de ferestrele biroului nostru? Pe toate geamurile numai pete albe cu fulgi în jurul lor.
Payback for all the chickens we’ve had for lunch?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: