PR d’acilea

Octombrie 18, 2007

La Toolbox s-a discutat printre altele despre interacţiunea dintre companii si blogosfera. 
Cum la eveniment erau prezenţi nişte oameni de PR care păreau clueless în privinţa animalului blogger, here is my two cents on the subject: 

După cum bine ştim, există o diferenţiere foarte clară între „advertising” şi „publicity”.
Advertising este mesajul pe care-l transmiţi tu, compania, pe banii tăi, pe canalele alese de tine şi este perfect controlat. Poţi să-l lansezi la momentul ales de tine şi să-l opreşti atunci când vrei. Şi este întotdeauna de bine.
Publicity este ceea ce spun ceilalţi de capul lor despre tine, este „gura târgului”, care nu poate fi controlată. Poate fi de bine sau de mamă, începe când vrea şi se termină la fel. Iar povestea cu „there is no bad publicity” este bullshit. Bad publicity există şi este al naibii de nasoală.

Ceea ce face o companie atunci când abordează un blogger să scrie despre ea, este următorul lucru: speră să creeze „good publicity” folosind drept scânteie un „advertising” deghizat într-un post de blog.  Speră că bloggerul va fi suficient de convingător încât să-şi atingă cititorii mai bine decât ar putea-o face ea prin advertising clasic. Şi speră că cititorii vor avea comentarii de genul „ce tare, mă duc să-mi iau şi eu” sau „ai dreptate, am şi eu şi’s foarte mulţumit”.

Cuvântul cheie este „speră”. Pentru că, după cum spuneam mai devreme, publicity-ul este incontrolabil. Chiar şi pornind de la o opinie favorabilă, publicity-ul poate deveni al naibii de ostil. Pentru că oamenilor le vine mult mai uşor să critice decât să laude. Să-şi exprime nemulţumirile decât mulţumirile. Să înjure decât să complimenteze. Să dea cu huo decât cu trăiască.

Dacă aş fi eu responsabilul de relaţia companie-bloggeri (inclusiv de injectarea de advertising în blogosferă), m-aş gândi de zece ori înainte să abordez direct vreun bloger. Aş fi probabil mult mai sneaky. Aş deveni în primul rând un cititor şi comentator înfocat al acelui blogger. Aş urmări ceilalţi comentatori şi familiile lor. Aş observa câţi dintre ei îi dau dreptate şi câţi îl contrazic. La ce nivel se discută. Ce ton au discuţiile. Care este scopul blogului, raison d’être cum zice neamţul. Este un blog de defulare? Este un blog specializat? Este un blog specializat în defulare? Este un tabloid? Este un blog care face orice pentru trafic? Este un blog în care se scriu doar lucruri importante? Este un blog pe care găsesc chestii în premieră? Este un blog cu insight-uri zdruncinătoare? Este un blog în care se scriu orice băşini numai să nu treacă ziua fără un post?
Abia după ce mi-am format imaginea asta decid dacă are sens să dau cu comunicatul/invitaţia/propunerea/banul.
Alegerea unui blog pentru acţiunile tale de PR/advertising nu trebuie făcută doar pe baza traficului acelui blog. Because with big traffic can come a lot of crap, and crap is not good for business (if you are not in the fertilizing field, that is).

Ceea ce garantează (a se citi „sporeşte şansele de a avea”) un public de calitate este calitatea conţinutului blogului.
Dar nici în cazul unui blog de calitate compania nu ar trebui sa privească relaţia ca pe un „safe bet”. Un public de calitate va avea opinii de calitate, dar opiniile de calitate nu sunt neapărat opinii flatante pentru companie. Aşa că dacă reprezinţi o companie care se ştie cu musca pe căciulă, ar fi mai indicat să-ţi ţii în buzunar suta de euro pe care ai fi dat-o pentru un post pe un blog şi sa-ţi cumperi cu ea mai târziu un trabuc pentru ideea bună de a nu stârni cuibul de viespi care este blogosfera.

În concluzie nu am nici o concluzie. Comunicarea corporativa prin intermediul blogurilor este cu dus şi întors. Proceed at your own risk.

Anunțuri

4 Responses to “PR d’acilea”

  1. deedee Says:

    „Aş fi probabil mult mai sneaky. Aş deveni în primul rând un cititor şi comentator înfocat al acelui blogger. Aş urmări ceilalţi comentatori şi familiile lor. Aş observa câţi dintre ei îi dau dreptate şi câţi îl contrazic. La ce nivel se discută. Ce ton au discuţiile…”

    pai ce faci mai, ii inveti? eu i-as descuraja in locul tau; dar stii cum? tare de tot
    in calitate de cititor, stii cat de repede miros un post „semi-platit”? si cat de antipatic imi este? chiar si faptul ca se tot vorbeste despre Esquire de ex pe mai multe bloguri pisses me off, oricat de buna ar fi revista.
    ce imi place pe un blog este diferenta, nu numitorul comun. asa ca prevad viitor zero pentru campanii ne-transparente pe bloguri. cel mult asociere produs blogger, dar produs-mai multi bloggeri, yak

  2. theTudor Says:

    True true, i read and liked 😀

  3. noexcuses Says:

    theTudor, you seem to be the only one :-))
    Interesant este ca am avut plangeri si pentru ca-i descurajez pe PR-isti, si pentru ca nu-i descurajez pe PR-isti. Me puzzled.

  4. 21 Says:

    Felicitari pentru un post foarte bun! 🙂


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: