Apostol. Ion Apostol

Octombrie 29, 2007

Aşa îl cheamă pe bunicul meu.
Când merg cu el în maşină şi am vreo nedumerire în privinţa traseului, mă rezolvă imediat cu un reper. Din păcate, în general reperele datează din 1937. Din fericire, îmi atrage atenţia dacă un reper nu mai este de actualitate, fiind distrus la bombardamente. Stânga pe lîngă Malaxa, înainte pe lângă depozitul de cafea, de la fabrica Mociorniţă pe linia autobuzului 50, treci de Marmorosch Blank, şamd.
Sunt norocos dacă primesc vreun reper modern, din anii ’70.

Bunicul meu ţine minte cu ce era îmbrăcată fata în casă a generalului cutare („o ardeleancă frumoooaassăă”), cum l-au întâmpinat rudele („a dracu rasă de oameni”) când a venit în sat în permisie, date, ore, sume şi adrese exacte, numele tuturor camarazilor de război şi locurile lor de baştină, specificaţiile tehnice ale ZB-ului („bună armă”), versuri de cântece din 1930-1950, câte grame avea raţia de pâine uscată, programul la cinematograf de pe vremea când era ucenic la tâmplărie, garderoba exactă pe care o deţinea la momentele t1, t2, t3, despre ce era vorba în filmul „Laurel si Hardy politisti”, briceagul „Sarajevo”, cei doi poli pe care i-a primit de la bunicul lui („om tare bun, ţinea la mine. Eu i-am tras clopotele”), şi multe multe multe altele.

Toate ca şi cum ar fi fost ieri.

Cea mai tare dintre poveştile lui mi se pare cea care se termină aşa:
„Bine că nu am reuşit să scot cuţitul de rindea din masă, că îl băgam în javra aia şi voi nu mai eraţi, că mergeam la puşcărie în loc s-o cunosc pe mă-ta-mare”. Mi se pare foarte Arthurian. Sau anti-Arthurian, cu rindeaua în rolul unui Excalibur încăpăţânat.
Până la urmă a dat cu pumnul, o variantă mult mai fericită pentru autorul acestor rânduri.

Mai sunt şi poveştile autoironice, cum este cea în care, mergând pentru prima oară la restaurant, a înţeles „muci cu sos” în loc de „muşchi cu sos”. „Păi dacă eram al lui Grămădeaţă, ce vrei?”

Bunicul meu nu are nici o fibră falsă în el. Asta se vede clar atunci când vorbeşte despre morţi. Despre cei care au fost de treabă spune „sunt oale şi ulcele de mult, săracii”, iar despre ceilalţi spune „i-a luat dracu”. Când mama îi spune „hai măi, nu vorbi aşa, că’s morţi”, bunică’miu răspunde „păi dacă au fost javre, ce vrei, să-i iau acum în braţe?!” şi apoi cu patos, spre mine „Auliuu, aşa am urât javrele!”

Sau „să iau eu un cui de la atelier şi să duc acasă, sau să mă duc eu la şefi să vorbesc de cineva? Niciodată nu am făcut aşa ceva şi m-am ferit de javrele care făceau.”

„Trebuia să-l împuşc, dar n-am făcut treaba asta. L-am lovit cu patul armei.”

„Nu ştiu dacă am omorât pe cineva. Am tras la grămadă. Noi aici şi ei acolo.”

„Îi spuneam mamei:
-Auzi mămică, dar când o să vreau şi io să mă însor, cum facem?
-Aoleo, dar-ar loghiturile în tine, păi la însurătoare te gândeşti tu la cinci ani? Trimitem o babă la fată acasă cu doi litri de ţuică, şi dacă fata ia ţuica înseamnă că vrea.”

„-Auzi sor’meo, dacă aş avea eu o casă de bani, numai bricege mi-aş lua!
-Aoleo, Nenicule, şi mie nu mi-ai lua nimic?
-Hai fă că ţi-aş lua şi ţie o rochie”

„Ceas din ăsta nu au avut decât Brejnev, Mao Zedong şi cu mine”

„(El) – Am gagici care mă tot invită pe la ele.
  (Eu, rânjind) – Păi şi nu te duci?
  (El) -Dă-le dracu de babe

Întotdeauna îl ascult cu plăcere, chiar dacă am auzit poveştile de sute de ori. Din păcate la transcriere se pierde mult din savoare. Sunt un nepot norocos.
Şi-mi plac la nebunie bricegele.

Anunțuri

23 Responses to “Apostol. Ion Apostol”

  1. Corwin Says:

    Absolut superb articolul autobiografic 🙂
    M-ai facut sa zambesc de dimineata si sa-mi aduc aminte de bunicul meu care are aceeasi memorie incredibila si lipsa de orice fel de falsitate… Cred ca au fost o generatie reusita, nu? 🙂

  2. noexcuses Says:

    Au fost cu siguranta o generatie mult mai incercata decat a noastra. Au stiut cu adevarat ce inseamna lipsurile si greul. Noi injuram ca trebuie sa dam restart.
    Ma bucur ca ti-a placut 🙂

  3. minamo Says:

    Si mie mi-a placut f f mult.

    Dealtfel, toate posturile tale imi plac.
    Mult succes in continuare!


  4. […] Asa se scrie, nenicule. Exact asa. […]

  5. cip Says:

    F.f.f.f. fain. E primul tau post pe care il citesc, insa iti pot spune: tine-o tot asa.

  6. Catalin Says:

    Ai uitat de povestile cu Crucea de Piatra 😉

  7. noexcuses Says:

    ce sa-i faci… varsta 😉

  8. runbaby Says:

    chapeau pour monsieur apostol si pentru nepotul care ne-a povestit despre el 🙂

  9. andressa Says:

    Bunicii noastri sunt o comoara. Si mamaie imi povesteste cum se ratacea prin padure cand era copil si cum s-a intalnit cu lupii …
    Ce povesti de rahat o sa am eu! :))

  10. moshu49 Says:

    mi-nu-nat! bunic fiind si tot mai am de invatat! :-O

  11. depe Says:

    foarte misto scris.

    poate ii faci un blog si bunicului tau.

  12. Adina Says:

    aproape ca in adolescenta, cand vroiam sa dau timpul inainte sa vad cum e sa fii „mare”, asa parca as vrea sa dau timpul acum inainte sa vad cum sa sa fim noi bunici cool in 2030. Ptiu, ptiu….Doamne fereste….nu asa repede….glumeeeeam!!

  13. silvia Says:

    frumoase povesti, frumos bunic 🙂 mi-a placut

  14. ionut.m Says:

    Generatiile incercate care au prins razboiul si vremurile dimprejurul acestuia la varste constiente isi gasesc parca originile in timpuri de legenda, in care omul era Om, iar ceilalti „javre”. Vezi tu, generatia bunicilor nostri sau strabunicilor este una cu care contemporaneitatea nu se poate identifica, oricat de mult si-ar dori. Oameni de caracter, care au invatat sa pretuiasca viata tocmai din usurinta cu care aceasta era luata. Ai observat ca toti isi aduc aminte cu o exactitate uimitoare locuri, date, fapte,adrese si garderobe de peste 50-60 de ani inainte, cu mult mai bine decat nimicurile din ziua de azi? Parca vin din alta lume.
    Eu unul cred ca razboiul i-a schimbat si i-a calit, le-a dat forma pentru totdeauna, si nu imi vine in minte decat imaginea lutului moale bagat in cuptor, iar cand iese nu il mai poti readuce la ce a fost inainte, dar este mult mai solid, util si frumos.
    Au trait ceva ce noi poate nu vom intelege niciodata. Sunt mai mult decat ii percepem noi, ae traiesc in alta lume si dupa alte reguli. Nu trebuie sa ne chinuim sa ii intelegem; nu vom reusi niciodata. Trebuie sa ne simtim norocosi ca ii avem prin preajma, atat ca vor mai sta si sa ii admiram.
    Merita tot respectul nostru. Ei au luptat, nu?

  15. noexcuses Says:

    Multumesc tuturor. M-am bucurat ca v-a placut si e chiar misto sa scrii din cand in cand cate un post care sa fie despre multumiri in loc de nemultumiri :-). Ar trebui sa fac asta mai des.

  16. silvia Says:

    multumirile noastre ne afc mai frumosi si daca sunt impartasite poate ca ii fac si pe ceilalti mai frumosi 🙂 asa ca merita sa incerci


  17. Super tare, atat articolul cat si bunicul tau. Sunt si eu fericitul posesor al unui bunic foarte asemanator cu al tau. 94 de ani are, merge pe 95, are ochi mult mai buni decat ai mei, fusese cel mai puternic din sat „alaturi de a lu Pataleata din Dimiana, de nimeni nu reusea in toata Valea Buzaului sa ne culce la pamant”, si babele ofteaza si acum dupa el. A dracului gena am, ca mai are trei surori, toate mai mari decat el si toate traiesc. Cea mai mare are 104 ani… Multi inainte si alor mei, si alor tai, si la multe articole frumoase!

  18. acidalia Says:

    Eu sunt o leneşă,chiar şi când gândesc, aşa se face că mi-a luat cam mult timp să-mi dau seama dacă să vin sau nu în această dimensiune , piezând şansa întâlnirii cu bunicii mei:(((((
    De fiecare dată când mi-a plăcut un bunic, în acele clipe am fost nepoata lui;)Mulţumesc că mi-ai împrumutat bunicul tău;))Să-ţi trăiască, să te bucuri de el…şi noi, dacă ne vei mai povesti de el 🙂
    Eu locuiesc într-un bloc cu mulţi bătrâni…dar nici unul nu se ridică la vocaţia de bunic 😛
    Salutări bunicului tău!

  19. victor Says:

    faza dura si pe bunicamiu tot apostol ion il cheama :))

  20. zuky Says:

    :)))) Fain…si, btw, nu credeam ca ai atata spirit de observatie si specula la detalii..dar, da, e fain…


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: