Fabrica de plictiseala

Sunt curios cati oameni au simtit impulsul si apoi au avut rabdare sa urmareasca tot filmuletul „Fabrica de fericire” by Coca-Cola.

Eu unul am constatat ca nu am nici rabdare nici motivatie sa-l vad, ceea m-a motivat sa-l vad ca sa pot vorbi despre cum nu motiveaza oamenii sa-l vada.

Asa ca am tras aer in piept si i-am dat drumul. Exact cum m-am asteptat. O plictiseala lunga de trei minute jumate, executata cu multa sudoare si fara noima, in care o sticla de coca cola este plimbata de un ciudat care aduce cu fiul ilegitim al lui Gollum, conceput intr-o noapte nebuna cu Crazy Frog intr-un bordel din Cernobal.

De ce nu ma motiveaza sa-l vad? Pentru ca nu promite nimic altceva decat sa fie o reclama lunga la Coca Cola.
De ce nu va fi niciodata un viral? Pentru ca nu este nimic altceva decat o reclama lunga la Coca Cola.
Nu are nimic care merita impartasit. Daca l-as forwarda la trei prieteni, as primi trei de „What the fuck is wrong with you, wastin’ my time?!”

Ideea cu short-urile astea este sa oferi publicului ceva mai mult decat „Cumpara-mi produsul meu grozav!”. Ideea este sa-l mituiesti ca sa-ti treaca cu vederea masinatiunile publicitare. Sa-i spui „ti-am preparat acest tort foarte bun, sper ca nu te deranjeaza ca gelatina are culorile companiei noastre”.

Coca Cola nu a inteles asta, asa ca ne plimba trei minute sticla de suc prin fata ochilor, ne-o arata mica si mare, pretioasa, adorata si stralucitoare.

Spre deosebire de BMW care a inteles-o perfect atunci cand a facut seria de 8 short-uri „The Hire”. Filmele sunt o placere de privit si re-privit. In „Beat the devil” rad de fiecare data cand Diavolul se sperie de Marilyn Manson (The creep from down the hall. Complaining about the noise).
Now that’s a tasty cake! Chiar daca de pe fundul platoului iti zambeste sigla BMW.