Ass-kissing pays

Octombrie 21, 2009

Mişto articolul lui Cristian Mungiu despre „Amintiri din Epoca de Aur”‘.

Din care aflăm că pentru a folosi cinci versuri dintr-o poezie patriotică din toaleta istoriei i s-au pretins douăzeci de mii de euro.
Este ironic cum nişte versuri care preamăreau victoria socialismului inspiră acum atâta avariţie „capitalistă”.
La tarifele astea, Vadim şi Păunescu ar putea fi miliardari din drepturi de autor, la câtă poezie li s-a scurs din peniţă şi de pe buze.

Ce s-au gândit domnii deţinători ai versurilor
… Mungiu… mungiu.. parcă am auzit de ăsta. Nu-i ăla care a luat nişte premii? Păi ăsta-i plin de bani, dom’le. Cât să-i cerem pe versurile astea? Zi şi tu două’jde’mii de euro, că are de unde. Eu zic că-i de bun simţ.

Păi cine v-a pus, domnu’ Mungiu, să doriţi autenticitate? Poftim autenticitate.
Ăştia sunt cei mai autentici oameni pe care-i puteţi întâlni, ar trebui să faceţi un sequel despre ei: „Supravieţuitorii Epocii de Aur: Episodul 1. Pupincuristul”.

Anunțuri

3 Responses to “Ass-kissing pays”

  1. escuzemoi Says:

    Stimabile, manuscrisul poeziei „ruga pentru parinti” a fost achizitionat pe 10000 €. E adevarat ca banii nu au ajuns la stimabilul domn paunescu ci la crucea rosie… (sursa – ma scuzati… http://www.ziarulring.ro/stiri/7906/ruga-pentru-parinti-licitata-cu-10000-de-euro).
    DECI SE POATE!

  2. Dan Says:

    Sorry, da nu pot sa fiu de acord cu tine de data asta. Inca Mungiu chiar zice o chestie de bun simt in articol: ala care a facut muzica a luat versurile fara a-si pune problema drepturilor de autor. Acum, daca respectivul vine si cere 20.000 Euro, e problema lui. Cand a ales piesa ma gandesc ca a ales-o cu un motiv, era reprezentativa, se poate ca si poetul sa se fi gandit la acelasi lucru. Nu poti condamna o oferta, ca urmare a unei cereri. E regula de baza in economia de piata: ceri, ti se ofera. Iti convine, iei, nu-ti convine, treci la urmatorul. Ce ar fi de condamnat? Chiar nu pricep.

  3. noexcuses Says:

    Absolut de acord, fiecare are dreptul sa ceara oricat vrea pe bunul lui. Dar si cel care aude oferta are dreptul sa o considere buna, proasta sau hilara.
    Sa ceri douazeci de mii de euro pentru cinci versuri care se aud undeva in background pe sub vocile actorilor, este hilar.
    Iar de condamnat este incercarea de a te capatui pe spinarea unui regizor de succes care nu a vrut decat sa joace fair.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: